In viata reala fericirea declarata naste texte mustind de frustrare sau resentimente. Iubirea care ar fi putut fi minunata se disipa instantaneu odata cu locuitul impreuna, iar prietenia cu care am facut parada de atat de multe ori s-a dovedit a fi doar «o simpa cunostinta».
Vorbim de multe ori despre lucruri frumoase dar nu facem absolut nimic pentru ca gandurile calde sa devina realitate.
Preferam varianta unei iubiri ideale, inexistente, in locul omului de langa noi.
In realitate, exista un om care poate fi iubit. Un om care merge in ritmul nostru. Care ne intinde mana la greu si care ne asculta cand avem nevoie de asta. Si pe care nu stim sa il vedem pentru ca ne-am obisnuit ca el sa fie deja acolo.Ne-am obisnuit sa luam ca si cum ar fi dreptul nostru. Ca si cum celalalt n-ar avea nici un fel de sentiment. Ca si cum pentru faptul ca ii facem onoarea de a-l avea in preajma el ar trebui sa plateasca cu ore intregi de rabdare si toleranta.
In ziua in care el pleaca ne dam seama ca ar fi fost perfect. Ca in mod evident ne-a iubit pentru ceea ce suntem. Un om care nu a cerut nimic in schimbul iubirii si a ales sa plece pentru ca noi n-am avut nimic de oferit. Cautam de atatea ori in altii ceea ce noi nu suntem capabili a oferi. Vorbim minunat despre iubire dar ne sunt straine gesturile de tandrete sau privirile jucause. Pedepsim fara mila orice neintelegere si povestim despre iertare… Elogiem viata in fiecare secunda si mai aprindem o tigara…De ce nu ? Cuvintele sunt atat de frumoase… si ele nu fac rau nimanui…
Ai dreptate. Ele nu fac nimic.
You can dance-every dance with the guy
Who gives you the eye,let him hold you tight
You can smile-every smile for the man
Who held your hand neath the pale moon light
But don’t forget who’s takin’ you home
And in whose arms you’re gonna be
So darlin’ save the last dance for me
Oh I know that the music’s fine
Like sparklin’ wine,go and have your fun
Laugh and sing,but while we’re apart
Don’t give your heart to anyone
But don’t forget who’s takin’ you home
And in whose arms you’re gonna be
So darlin’ save the last dance for me
Baby don’t you know I love you so
Can’t you feel it when we touch
I will never never let you go
I love you oh so much
You can dance,go and carry on
Till the night is gone
And it’s time to go
If he asks if you’re all alone
Can he walk you home,you must tell him no
‘Cause don’t forget who’s taking you home
And in whose arms you’re gonna be
So darling,save the last dance for me…
http://www.azlyrics.com/lyrics/michaelbuble/savethelastdanceforme.html
Este adevarat, de prea multe ori, realizam ce am avut in viata dupa ce am pierdut. Dar sa stii ca si cuvintele fac rau, fac rau prin faptele pe care nu le facem, si prin ceea ce spunem si ceea ce ajungem de fapt sa facem si uite asa intram intr-un cerc vicios din care nu prea mai putem iesi.
[Reply]
1 Februarie 2007 @ 10:45Nu exista cerc vicios ci doar frica de ce e dincolo de el. Mie imi place sa le zic la cercurile astea, alintaturi.
[Reply]
1 Februarie 2007 @ 11:57Daca tot sunt alintaturi, atunci… le tratam ca atare.
[Reply]
1 Februarie 2007 @ 12:05Si totusi, cuvantul face (si) rau. Mai ales si mai ales, cuvantul scris. Cuvantul scris ucide. Asta parca a spus-o Eliade, dar nu mai stiu exact in ce roman. Daca nu ma insel, in "Lumina ce se stinge".
Eu cred ca poti vorbi cu usurinta despre ceea ce nu ai trait. Atata timp cat unele trairi raman doar niste notiuni pentru noi, le folosim fara pic de responsabilitate.
[Reply]
1 Februarie 2007 @ 15:40Oama, cuvintele nu ranesc. Avem dorinte, avem ambitii, avem capricii. Si neindeplinite, ele trezesc frustrari.
Avem deja rani nevindecate. Cuvintele ne amintesc de lucruri pe care le avem de rezolvat cu noi insine.
Ne dor cuvintele care suna altfel decat visele…
Si da Oama, ai dreptate. Cuvintele au si ele rostul lor. Vindeca.
[Reply]
1 Februarie 2007 @ 15:53Voiam sa scriu ca apropo de cuvinte, mie imi e mult mai usor sa-mi dau cu parerea despre ce nu am trait, numai acolo am certitudini, dar apoi am vazut ca a scris Oama asta inaintea mea, asa ca nu mai…
Imi aprind o tigara si zic ca viata ma iubeste oricum. 
[Reply]
1 Februarie 2007 @ 19:30Ai dreptate! La urma urmei, doar actiunile conteaza.
[Reply]
2 Februarie 2007 @ 10:42